Start-up green

Nu incerca antreprenoriatul singur acasa!

Este antreprenoriatul la moda in Romania?

Cati dintre romani vor sa porneasca un business? Sunt aceste dorinte fondate?

In ultimii ani am senzatia ca prea multi dintre noi vrem sa pornim un business fara sa aiba un fundament minim.

Eu sunt unul dintre cei care incurajeaza antreprenoriatul, imi plac ideile noi, revolutionare sau pur si simplu cele care reinventeaza roata facand-o mai rotunda. Dar care sa aiba la baza piramidei o arie mai mare – nu un punct, sa fie construite pe o fundatie, un motiv bine intemeiat.

Ma bucur ca avem un program national de sustinere a afacerilor noi – Start-Up Nation, ca sunt atatea proiecte care incurajeaza business-urile proaspete, hub-uri, acceleratoare, ca, cautam idei care sa ne schimbe viata si ca Romania se indreapta catre a deveni un Silicon Valley european (oare?).

In ultimii 10-15 ani inspirati de succesele aventurierilor timpurii precum Radu Georgescu sau Florin Talpes, datorita dezvoltarii mass-mediei de business care a prezentat tot mai multe reusite dar si culturalizarii conceptului de start-up la nivel global toti romanii care au o idee isi doresc sa fondeze un business.

Si unii reusesc… dau drumul unui business. Unii nu ii dau de cap din prima, ci mai greu, dar tot reusesc. Au fost multe reusite in ultimii ani ca VectorWatch, LiveRail, UiPath, s.a.m.d.. Dar dincolo de ei sunt cateva mii anual care incearca si nu doar ca nu reusesc sa aibe succes, ci nu supravietuiesc ca business dincolo de primul an.

As vrea sa nu ne imbatam cu apa rece dupa cateva succese si sa ne apucam sa antreprenoriem orice idee ne zboara prin cap. Romania are nevoie de antreprenori, Romania are nevoie de business-uri de succes, dar acestea apar daca ideile de la care pornim au o minima viabilitate.

De ce? Pai oare nu sunt multi care se pripesc sa inceapa un business? Oare nu risipim timp cand am putea sa fim mai precauti? Oare nu suntem prea avantati?

Nu vreau sa le dau in cap ideilor de business. Dar va propun un lucru:
decat sa ne dam demisia de la slujba, sa pierdem timp, sa pierdem bani, sa pierdem ani… hai sa facem un lucru “simplu”. Sa validam ideea noastra de business inainte sa incepem sa “cheltuim” timp (cum zice englezul: spend time) sa o punem in practica! Orice idee de business poate fi minim validata inainte de a i se da curs.

Cum poti face asta? Cu pasii urmatori:

  1. Cautarea unui business asemanator

    Primul lucru pe care il faci cand ai o idee de business incerci sa iti dai seama in ce piata te invarti si poti incepe prin a cauta daca ideea ta exista prin alte colturi ale lumii sau de ce nu, poate in acelasi oras cu tine. Si analizezi cum a fost implementata, daca e identica cu a ta sau nu. Nu te grabi sa te deznadajduiesti ca deja a facut-o altcineva. Analizeaza daca tu ai idei de imbunatatire sau o abordare diferita si daca merita sa mergi mai departe.

  2. Cere feedback cunoscutilor

    Incearca sa obtii cat mai multe pareri de la amici, prieteni, colegi despre ideea ta. Apeleaza cat mai mult la persoanele pe care le stii ca pot fi obiective si iti ofera parerea lor bruta, fara sa te menajeze. Parintii nu ofera o opinie buna de cele mai multe ori deoarece ei te vor incuraja orice le-ai spune.

    Ideal este ca feedback-ul sa il primesti de la persoane cu experienta, care au pornit unul sau mai multe business-uri, antreprenori in serie sau investitori, acestia avand si avantajul ca sunt obiectivi. Aici pot ajuta si eu, daca ai nevoie de parerea mea doar trimite-mi un email.

  3. Creeaza un MVP

    In functie de complexitatea ideii tale incearca sa creezi produsul minim viabil sau un micromodel de business care sa nu te coste multe resurse dar sa poti incerca sa il prezinti unor posibili clienti sau chiar sa faci cateva vanzari care sa iti confirme ca merita sa incerci business-ul.

Odata validata ideea prin pasii de mai sus este mult mai usor sa mergi mai departe, esti mult mai increzator si ai toate motivele sa te dedici noului proiect.

Si asa am salva timp si energie… pentru ideile bune care au sanse de 50% de succes, nu doar de 10%. Validand corect putem rezerva timpul pentru ideea si proiectul cu sanse reale de reusita.

Succes!

De ce angajez cei mai buni oameni?

A players hire A+ players.

Asa zic americanii… si sunt de acord cu ei.
Pentru ca cei mai buni oameni iti aduc cele mai bune lucruri!

Un om mediocru nu iti poate aduce decat rezultate la fel de mediocre si nu iti doresti asta atunci cand vrei sa ajungi in top sau esti deja acolo si vrei sa te mentii.

Hai sa ne gandim: de ce un client alege business-ul tau, de ce te alege ca furnizor, ca partener? Pentru ca esti bun in ceea ce faci, nu?
Mai bun ca el, cel mai bun in piata respectiva sau unicul din piata care ofera acel produs sau serviciu. Pentru ca esti specializat si angajatii tai sunt specialisti in domeniul respectiv.

Ca sa fii bun ca si companie trebuie sa ai oameni buni si din asta tragi concluzia ca iti doresti un specialist pentru fiecare lucru pe care il ai de facut. Pentru ca vrei ca lucrurile sa mearga unse, sa nu ai probleme, sa nu stai pe loc, sa progresezi repede, vrei ca oamenii sa se descurce fara tine, sa stie ce au de facut, de unde pornesc, de ce au nevoie pe drum si care le este tinta.

Pentru fiecare meserie, pentru fiecare post sau specializare exista un standard de performanta, un prag peste care o data ce ai trecut esti performer.

Eu imi doresc cei mai buni oameni pe toate posturile pe care le avem incepand cu femeia de curatenie si pana la directorul de vanzari. Cui ii place sa gaseasca un tacam murdar in sertar sau firimituri de paine pe jos dupa ce tocmai s-a facut curat?

Nu trebuie sa va inchipuiti ca daca angajezi cei mai buni oameni, trebuie sa gasesti numai seniori cu experienta mai mare de 10 ani pe ce iti doresti sa faca in companie. Poti la fel de bine sa ai un post de jurist junior si in cazul asta sa cauti cel mai bun junior pe care il poti gasi. Important este sa fie foarte bun pe ceea ce face, sa ai ce invata de la el, sa ridice nivelul companiei in sectorul din care face parte.

O vorba mai des intalnita pe la noi este ca mereu sa cauti ca atunci cand intri intr-o camera sa fii cel mai prost, adica sa te duci in medii din care ai ce invata. Dorinta asta trebuie sa o translatezi si in compania ta, cand intri in cladire, in birou, sa fii cel mai slab pregatit dintre toti colegii. Asta trebuie sa fie telul tau!

Foarte probabil cei mai buni oameni vin cu un cost asociat mai mare decat cel mediu dar asta nu trebuie sa te sperie. Daca intr-adevar este un top-performer iti va crea mai multa valoare decat o face specialistul mediocru.

In final, trebuie sa tii cont ca daca ai cei mai buni oameni in echipa nu te poti astepta sa formeze cea mai buna companie – au nevoie de cel mai bun lider!

De ce Romania?

Mi-am dorit de mult timp sa scriu. Nu am scris pentru ca nu am stiut pana acum ceva timp daca are rost. Dupa ce mi-am dat seama ca are rost, m-am tot gandit cu ce sa incep. In ultimele cateva luni m-am intrebat – oare ce subiect sa abordez pentru prima oara? Care este lucrul fundamental care ne defineste? Dincolo de faptul ca suntem, cu totii, oameni.

Am ales Romania. Si intrebarea fireasca este: de ce Romania?

Pentru ca, dupa ce suntem oameni, vine Romania, conditia noastra de romani. Suntem cu totii claditi intr-un fel bine definit, diferiti de bulgari, unguri sau ucrainieni. Poate cu moldovenii mai semanam un pic.

Cu siguranta printre lucrurile primare care conteaza la o persoana este originea. Cetatenia ti-o mai schimbi, am auzit cu totii de romani americanizati sau germanizati, dar si ei tot romani sunt, indiferent de locul in care locuiesc, de cati ani stau acolo sau ce limba vorbesc. Orice om crescut in Romania va fi roman.

Cu totii am invatat in clasele primare la geografie si istorie ca Romania este o tara extraordinara. Si parerea mea este ca, atunci, cu totii i-am crezut pe profesorii nostri. Cel putin aceia dintre noi care i-am ascultat, si nu visam in ore la colega draguta din clasa de langa.
Avem toate formele de relief (chiar si un desert la Dabuleni), am fost nemuritori in vremurile lui Zamolxe si am invatat o lume zborul cu avionul.

Nu stiu de ce, pe drumul pana aici, multi dintre noi si-au pierdut increderea.

Probleme marunte ne-au afectat mandria de tara, iubirea, respectul pentru Romania. Sunt oameni care spun: “as pleca maine”, “m-am saturat”, si imi pare rau sa ii aud. Am prieteni care au plecat, si nu vor sa se mai intoarca in „rahatul asta de tara”, decat in vizita.
Se bucura cand vin acasa de mancare buna, sarmalute si ciorba de burta, de prieteni si familie, cluburi cu femei latine, dar in rest le este scarba. Imi pare rau, pentru ca ei nu stiu…

Romania este o tara glorioasa! Romania este o tara extraordinara! Romania este o tara umana!
In Romania gasesti oameni cu suflet, oameni care muncesc cu truda, oameni frumosi, oameni curati, oameni inteligenti, oameni sociabili. Orice padure are uscaciunile ei. Nu suntem singurii din lume, dar nici ultimii. Si vom reusi sa fim printre primii!

Noi, cei care am ramas aici, muncim la Romania! Pentru noi si pentru urmasii nostri. Intr-adevar sunt multe de schimbat, multe de facut, multi oameni de transformat, multe de invatat si de construit.

Hai sa o facem impreuna! Multi contribuie deja cu proiecte faine precum Untold, Electric Castle, castelul Cantacuzino sau Bitdefender. Multe idei vor continua sa apara, care sa creasca si sa transforme Romania. Probabil vom mai iesi in Piata Victoriei. Strainii vor mai scrie despre noi si ne vor admira si in viitor.

Ma bucura sa vad antreprenori care construiesc in Romania, care dezvolta continuu produse sau know how si voi fi alaturi de ei. Uniti salvam!

Investeste si tu! Hai sa construim Romania de maine!

Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler

– Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci…zise Dumnezeu
– Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a raspuns:
– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…,
iar apoi tanjesc sa fie copii, ca isi pierd sanatatea pentru a face
bani…, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel
nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu
ar muri si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
– Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care Ai
dori sa le invete copiii Tai ?
– Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde
in inima celor pe care ii iubesc…, si ca dureaza mai multi ani pentru
ca acestea sa se vindece ; sa invete ca un om bogat nu este acela care
are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care il iubesc,
dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada
in mod diferit; Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca,
de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
– Multumesc pentru vremea acordata…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce Ai
dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit si zambind a spus:
– Doar faptul ca sunt aici intotdeauna.