De ce Romania?

Mi-am dorit de mult timp sa scriu. Nu am scris pentru ca nu am stiut pana acum ceva timp daca are rost. Dupa ce mi-am dat seama ca are rost, m-am tot gandit cu ce sa incep. In ultimele cateva luni m-am intrebat – oare ce subiect sa abordez pentru prima oara? Care este lucrul fundamental care ne defineste? Dincolo de faptul ca suntem, cu totii, oameni.

Am ales Romania. Si intrebarea fireasca este: de ce Romania?

Pentru ca, dupa ce suntem oameni, vine Romania, conditia noastra de romani. Suntem cu totii claditi intr-un fel bine definit, diferiti de bulgari, unguri sau ucrainieni. Poate cu moldovenii mai semanam un pic.

Cu siguranta printre lucrurile primare care conteaza la o persoana este originea. Cetatenia ti-o mai schimbi, am auzit cu totii de romani americanizati sau germanizati, dar si ei tot romani sunt, indiferent de locul in care locuiesc, de cati ani stau acolo sau ce limba vorbesc. Orice om crescut in Romania va fi roman.

Cu totii am invatat in clasele primare la geografie si istorie ca Romania este o tara extraordinara. Si parerea mea este ca, atunci, cu totii i-am crezut pe profesorii nostri. Cel putin aceia dintre noi care i-am ascultat, si nu visam in ore la colega draguta din clasa de langa.
Avem toate formele de relief (chiar si un desert la Dabuleni), am fost nemuritori in vremurile lui Zamolxe si am invatat o lume zborul cu avionul.

Nu stiu de ce, pe drumul pana aici, multi dintre noi si-au pierdut increderea.

Read More

Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler

– Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci…zise Dumnezeu
– Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a raspuns:
– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…,
iar apoi tanjesc sa fie copii, ca isi pierd sanatatea pentru a face
bani…, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel
nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu
ar muri si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
– Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care Ai
dori sa le invete copiii Tai ?
– Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde
in inima celor pe care ii iubesc…, si ca dureaza mai multi ani pentru
ca acestea sa se vindece ; sa invete ca un om bogat nu este acela care
are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc,
dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada
in mod diferit; Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca,
de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
– Multumesc pentru vremea acordata…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce Ai
dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit si zambind a spus:
– Doar faptul ca sunt aici intotdeauna.